Zi târzie de toamnă

Nu am mai scris de mult. Am atâtea să spun și totuși tac. Privesc în jur și parcă natura a înghețat. Singurele care se mișcă sunt frunzele ce cad îngălbenite , uscate și înghețate. Oare așa ne privește și pe noi cineva, precum le privim noi pe ele? Oare așa și noi înverzim, ne bucurăm de ploaie, de soare și apoi ne ofilim și legănând coborâm în pământul din care am fost plămădiți..?!
Sunt frunze, suntem oameni, fiecare avem povestea noastră, frumoasă sau urâtă, veselă sau tristă, cu bune și cu rele, de multe ori așa cum ne-o facem. Dăm vina pe destin când lucrurile nu sunt cum am fi dorit, mulțumim cuiva atunci când reușim. Dar viața își continuă oricum cursul așa cum știe ea. Și cine știe, cine e vinovat sau nu de toate? Poate chiar însăși existența noastră.