Mărturisire

Am dăruit câte o bucățică din sufletul meu fiecărui om pe care l-am întâlnit, bucuria mi-a venit ascultând vorbe sincere și calde care mi-au fost adresate numai mie si am plâns pentru că m-au durut vorbele aruncate ca niște pietre în direcția mea.

Nu sunt cel mai bun, sau cel mai frumos, sau cel mai inteligent și nu am nevoie de nimeni să îmi certifice asta.

M-am lăsat influențat de păreri, de vorbe, de răutăți si am pierdut zâmbete,…dar nimeni, absolut nimeni nu m-a făcut să mă simt rușinat de mine, de ceea ce știu că ''sunt'' și ''pot'' să fiu, de ceea ce am și port în suflet. Nimeni nu a putut să îmi ia noblețea sufletească, dragostea, bucuria și seninătatea; mi-au furat nopți și lacrimi, dar nu m-au făcut să mă simt “mic”, pentru că nu sunt!

Goethe spunea:

“Suntem obișnuiți ca oamenii să-și bată joc de ceea ce nu înțeleg și să mârâie la ceea ce-i bun și frumos, care adesea le e nesuferit.”

Nu o să las pe nimeni, niciodată să mă facă să mă simt mic, doar pentru că nu e capabil să înțeleagă, sau să mă înțeleagă.

Activ

Ia să vedem : activismul şi activistul (în care nu cred). Păi, într-un singur cuvânt, propagandă sau în serviciul unei doctrine cu intenţia de a schimba ordinea socială, adică un experiment bine potenţat de un grup care bineînţeles vrea să controleze numărul de ţigări fumate în scopul și binelui personal (longeviv şi fără uz de asigurare de sănătate) şi care are la bază de obicei sloganul  ,,iubiţi-vă duşmanul ca pe aproape-le tău '' ba chiar mai mult .

Da, genii din ăştia cu idei spontane nu sunt pe toate drumurile şi săracul câine pavlovian îşi recapătă reflexul instinctual primar , adică îi pică ochelarii de cal.

Dacă citești toată părerologia politică de pe net, sau ai răbdare să stai cu ochii la televizor, îți dai seama că se repetă la nesfârșit experimentul lui Pavlov. Din perspectiva câinelui, Pavlov e dresat, fiindcă îi aduce de mâncare de fiecare dată când sună clopoțelul.

Plictisitor să tot ai grijă la reflexe şi să ignori instincte.

Prințul Charles al Marii Britanii e îndrăgostit Lulea de satul românesc şi îşi tot cumpără case dărăpănate prin nu ştiu ce fundaţie (adică tot ce nu îşi pierde valoarea e pământul, investiţie sigură chiar dacă piaţa imobiliară e manipulată după interesul ălora cu nas în proiecţii future) şi activiştii se muncesc să ne convingă că ne face un serviciu  (ăla cu brănduirea) şi că omul vine la relaxare.

Romantic prinț , ţinând cont că, Casa regală e ceva mai mult decât un miliard de euro.

Şi cum iubirea e întotdeauna cu ce dai şi ce primeşti, tare aş vrea să știu ce dă României (economic vorbind), un prinț îndrăgostit.