Ce-am învățat ieri

Nu contează cât de nespălați suntem, important e să nu PĂREM astfel. Deci, dacă nu știe Google ce fel put picioarele de la Nistru pân’ la Tisa, suntem OK ca nație, hai să manipulăm rezultatele căutărilor pe net…
Fiind OK ca nație, automat, nici dacă iese cu bătaie la cozi la fasole gratis (în fiecare an) n-are cum să însemne că suntem un popor de milogi. Tot la fel, am descoperit că poporul meu a atins un nivel de civilizație și rafinament al manifestării publice în care să huidui, să înjuri și să fluieri de ziua națională la monumentul eroului necunoscut e considerat un lucru de bun simț.
Publicitate
Vrei să fii tu însuți? Vrei să nu mai fie nimeni ca tine? Vrei să fii cel mai original? Atunci tu și cu încă cinci milioane de români tre’ să vă cumpărați toți telefon cum numai CRBL are!!!
Revenind în direct…
Dacă ești român și nu ți-ai dat BAC-ul înca, e normal, că oricum, vezi că nu poți să-l iei. În schimb, singura ta șansă să te realizezi în viață este să devii vedetă.
Nu poți să fii vedetă româncă dacă nu ai spart vreun juriu la un concurs de canto printr-o țară pe unde s-au dus părinții tăi să șteargă la fund înainte să înveți să te legi la șireturi. Dă-i incolo de scriitori, profesori, doctori. Nu, tată. Copiii vedetă sunt the way to go.
Pentru că Monica Tatoiu și Garcea erau, cumva ocupați, oamenii cei mai îndreptățiți moral să ne învete ce-i bine și ce-i rău pentru români sunt Constantin Turnătoreanu-Stolnici și Sergiu Nicolaescu, nenea ăla care a avut fix atâta succes la noi cât am avut noi voie să vedem filme străine pe vremuri. El ne-a învățat zeci de ani că noi suntem niște geto-daci cinstiți, dar corecți, deci, de ce n-ar face-o în continuare…
Și pentru că vârsta nu iartă pe nimeni, iată și un citat aproximativ, dar grăitor, din maestrul Nicolaescu. Dom’le, copiii ăștia vedetă au vreo șansă și mai târziu? “Depinde numai și numai de ei. Și de o mie de alte lucruri”.
Personal, dacă tot era cu oameni consacrați, aș fi chemat un ardelean precum Raed Arafat, un moldovean ca Varujan Vosganian, o geto-dacă precum Maya Morgenstern și, de ce nu, un psiholog precum Marcel Iureș.

P.S.
Concluzia e că noi, ca nație, știm care-i treaba: putem să ne urâm cât vrem, important e să avem o imagine bună în fața celorlalți. În rest, rămâne cum am stabilit. Hai, la mulți ani!