Unde ni-s patrioții tv-urilor de altădată?

Logică de salariat la televiziune (sponsorizată de reclamele Roșia Montană Gold Corporation): ”Partidele scot oamenii în stradă”. Doar că toate partidele sunt în favoarea începerii exploatărilor. USL-iștii, care pe vremea guvernului Ungureanu țipau ca din gură de șarpe că cianura dăunează grav mediului, au înaintat parlamentului, după ce au ajuns la putere, acel proiect netrebnic în favoarea RMGC.

În chestiunea exploatării aurului până și d-nii Ponta cu Băsescu sunt de aceeași parte a baricadei...

Îmi amintesc și acum cu nostalgie ardoarea revoluționară cu care combăteau, cu ceva vreme în urmă, comentatorii diferitelor televiziuni comerciale, chestiuni politice din care reieșea cât de patrioți, de trup și suflet, de foc și pară, de pâine și sare sunt ei, pentru cetățenii țărișoarei lor scumpe, și cât de ai Satanei sunt politicienii ce ignoră interesele națiunii.

Și iată-i, acum, când apărarea interesului național devine cu adevărat obligatorie pentru orice român, cum tac, cu gurițele lor revoluționare astupate patriotic de reclamele RMGC, acești mari patrioți din televiziunile României! O Românie pe care, nemaiputând respira de grijă-i, o apărau declarativ, până mai ieri, până la sacrificiu, cu prețul salariului propriu.

Vinovat, desigur, tot poporul se cheamă că este. Dacă nu ne-am mai uita la tv, nu s-ar mai face rating și, deci, tv-urile nu ar mai primi reclame. Nu suntem, chiar noi în culpă, pentru că ne căscăm urechile și ochii către gurițele dumnealor minunat sponsorizate?

Ce-ar fi dacă nu am mai face-o? Pun pariu că ar fi mult mai bine. Chiar și pentru salariații televiziunilor. Ca să nu mai vorbim de politicieni, ai căror copii ar fi puși, în sfârșit, la adăpost, de activitățile lor de părinți contra viitorului.

Care va să zică, iată dovada că la tv se face numai manipulare. Când vine vorba despre ceva cu adevărat incomensurabil de important, nu se face la televizor vorbire. Bine că se face despre cum să votezi și pe cine...

A voi, a dori, a putea

Prin referendum sau ordonanță de urgență, se pare că ai noștri câini comunitari, piețari, cei de pe lângă blocuri și gunoaie, maidanezi de mari orașe, acolo unde nici măcar nu mai sunt prea multe maidane (cu sau fără de dragoste) ci, doar gropi menajere sau șantiere de construcții, printre ale căror resturi, copacii au crescut zdravăn, iar copilandri își șterg mucii, căutând fier vechi, păpădii și alte plante de leac, se pare, așadar, că ale noastre potăi vor fi scurtate puțin de viață...

 Cred că marile restaurante din București cel puțin, au început deja să strângă ingrediente rafinate pentru meniuri insolite. Ateliere de marochinărie așteaptă pielicele de lichele canine, ca să croiască mănuși fine, pentru mânușițe de dame mic-burgheze și mâini puternice și curate ale domnilor de rasă pură, cu pedigree-ul inclus, evident, în conturi, la vedere sau ascunse, în lei sau valute forte. Din oasele patrupezilor răpuși de furia boborului (vorba lu* Nenea Iancu), se vor face cleiuri de consistență diferită, iar acestea vor închega (la un moment dat) rumegușul național, în blaturi de pal melaminat, cu dimensiunile standard de 280 x 210 x 1,8 cm.

De când am pășit în Europa, am uitat că mai suntem OAMENI și ne lăsăm ghidați de principiile, perimate și inumane, ale unor minți bolnave, cărora le-a turbat capetele.

La bună revedere, ham-ham!