Comunicare

Vorbele sunt punţile de legătură între oameni, ar spune cineva. Aş fi de acord. În general, toate probleme sunt provocate din lipsa comunicării. Nu mai avem timp să stăm să discutăm, să ne spunem sentimentele, trăirile şi ofurile. Facem totul pe fugă şi lăsăm comunicarea tot mai în spate.
Soţul îşi părăseşte soţia pentru că pur şi simplu nu mai comunică. Soţia îşi părăseşte soţul pentru că el e prea ocupat ca să o mai poată asculta şi pe ea. Părinţii îşi bat copiii fără să se mai intereseze şi de partea lor de poveste. Copiii pleacă de acasă pentru că nu se pot înţelege cu părinţii. Angajaţii sunt nemulţumiţi pentru că au impresia că pe ei nimeni nu-i ascultă, şefii sunt irascibili pentru că nu au timp să comunice cu nimeni. Am devenit mono silabici, uneori ne înţelegem doar din gesturi şi lăsăm cuvintele deoparte. Ni se pare mai important un telefon decât propriul copil. Ni se pare mai interesant un meci de fotbal decât nevasta care plânge. E mai bună o telenovelă decât un soţ nemulţumit. Încet, încet ne cufundăm în ceva nedefinit, fără cuvinte.
Vrem soluţii. Vrem să ştim de ce ni se destramă căsnicia. De ce copiii nu ne mai ascultă şi de ce părinţii nu ne înţeleg. Angajaţii îşi dau demisia în grup şi toată lumea ne ocoleşte. DE CE? Căutăm răspunsuri. Mergem la psihologi, la biserici şi la vrăjitori încercând să ne regăsim. Avem un strigăt mut al disperării. NU MAI COMUNICĂM! Acolo greşim!

Femeia

Scriu acum pentru toate femeile, să știe că sunt frumoase și pentru toți bărbații, să vadă frumusețea femeilor din jurul lor.
Când Dumnezeu a făcut femeia a vrut să fie o ființă deosebită . I-a făcut umerii destui de puternici ca să poarte pe ei toată greutatea acestei lumi și destul de moi ca să fie confortabili. I-a dat forța de a da viață și aceea de a accepta respingerea cu care o tratează adesea proprii copii. Forța de a avea grijă de familie în pofida bolilor și a oboselii. I-a dat sensibilitatea de a-și iubii copii cu o dragoste necondiționată, chiar și atunci când ei o rănesc cumplit. I-a dat forța care-i permite să continue, atunci când toată lumea abandonează. I-a dat forța de a-și suporta bărbatul în căderile sale și de a-i rămâne alături cu aceeași tărie. I-a dat lacrimi să plângă atunci când simte nevoia. În general femeile plâng mai ușor sau mai greu, uneori în fața altora, alteori ascunse, fără să știe nimeni. Asta înseamnă că femeia chiar este deosebită, așa cum a vrut Dumnezeu. Frumusețea unei femei nu stă în veșmintele pe care le poartă, nici în chipul ei, nici în coafură. Frumusețea unei femei stă în ochii ei. Aceasta e poarta către inima ei, locul unde se adăpostește dragostea. Și adesea, lacrimile ei sunt cele prin care poți să-i zărești inima. Toate femeile sunt frumoase, trebuie doar să ne uităm în jur ca să descoperim această frumusețe!
E timpul să înfloriți, să vă bucurați de căldura soarelui și de mirosul ghioceilor. E timpul să trăiți frumos. Întreaga viață să vă fie asemenea unui buchet de ghiocei presărat de iubire, fericire și bucurii
V-aș dărui fiecăreia câte un ghiocel, femeilor cu sufletul în primăvară, pentru că voi sunteți născute sensibile, cu sufletul plăpând, însă gata să înfrunte gerul și crivățul când bate la ușă. Tot timpul sunteți gata să încălziți fărâma de pământ din jurul vostru încercând să topiți ghețurile. Nouă bărbaților, ne revine sarcina să vă mulțumim pentru primăvară, pentru că primăvara pentru noi începe cu voi.

LA MULTI ANI TUTUROR FEMEILOR DIN INTREAGA LUME!!!

Pentru că am cu ce

Mi-a stat inima!! Ieri seară am încremenit de groază, indignare, revoltă plus multe altele ...
Toți am văzut terifiantul eveniment de la "Perla" sau dacă l-am ratat la știri îl vom citi prin toate gazetele mari și mici.
Aproape că nu am cuvinte să-mi revărs valul de stupefacție...
De ce ??? Cu ce drept ??? În numele cărei justiții ??? Doar așa pentru că pot și că vreau și că am cu ce!!!
Un nebun cu acte în regulă ( și vai !!! câți mai sunt ca el, nedovediți, care așteaptă în umbra minților lor bolnave) își pune în cap să se răzbune ..Ia pistolul din dotare și poc își face dreptate (șefii încă încearcă să-și mascheze neglijența asta. Măcar să aibă toată viața conștiințele încărcate și să caște ochii de 10 ori când mai lasă un pistol pe mâna unui angajat).
Neînțelegeri conjugale sunt cu carul, gem tribunalele de altercații și dispute, de gelozii și impulsivitate!! Uneori se lasă cu palme, picioare, pumni, bâte de baseball (fiecare cu ce are la îndemână) dar să intri cu sânge rece într-un loc public și să te crezi în filmele americane împroșcând cu gloanțe în stânga și dreapta pentru a-ți regla conturile de acasă, asta chiar că ne lipsea!
Nu era mai bine MĂI ANIMALULE ( om nu te pot numi ) să pui tu frumușel pistolul la propria-ți tâmplă și să îți găurești scăfârlia aia zdruncinată? Scăpai lumea de un consumator de oxigen.
P.S.
Parcă se stabilise că gelozia e o BOALĂ ? Păi să se facă mai repede spitale speciale (temnițe) că mușterii se găsesc la tot pasul.

Teatru gratis

Noi, oamenii, avem scenele noastre proprii, unde avem pretenţia să fim actorii principali. Şi suntem, reuşim uneori. Uităm că orice spectacol se plăteşte scump la sfârşit. De fapt, zilnic oferim spectacole gratis celor din jurul nostru. Societatea ne învaţă să ne mascăm sentimentele, ne învaţă cum să părem mai puternici, mai încrezători şi mai originali. A fi sincer şi direct, a spune adevărul şi a îndrăzni să-ţi mărturiseşti sentimentele înseamnă slăbiciune. Aşa se spune. Şi uite aşa, clipă de clipă ne uităm în jurul nostru cu suspiciune şi suntem tot timpul pe poziţie de atac.
Câteodată, stau şi analizez. Observ oameni care în intimitatea lor, când cred că nu-i observă nimeni, sunt bădărani şi răutăcioşi şi imediat ce ies la ”lumina zilei” şi dau ochii cu lumea, devin mieroşi şi înveliţi în zahăr. Mă doare inima. Am ajuns o naţiune care nu mai e demnă de încredere. Nu mai credem nici măcar în noi înşine. Dimineaţă de dimineaţă dăm cortina la o parte, ne punem masca şi hainele de scenă şi ieşim în lumina reflectoarelor. Uneori, oferim un spectacol pe cinste, dar alteori oferim un spectacol ieftin şi de prost gust. Oricum ar fi, noi, oamenii, jucăm teatru gratis pentru ceilalţi. Păcat că într-un final plătim scump fiecare scenă jucată.