Morala

Pe plaja din Costinești, o familie compusă din: tată în maieu şi burtică de maestru emerit al tablelor, ţoapă coafată cu bigudiuri, costelivă, genul care nu se-ngraşă de-a dracu’ ce e şi copil de tip Goe, gălăgios şi enervant, îşi caută un loc unde să-şi pună cearşaful şi restul bulendrelor. Cară după ei calabalîcul standard – o sticlă de Timişoreana pentru campion, Frutti Fresh pentru loază şi o revistă de integrame pentru mă-sa, că e intelectuală. “Mamă, mamă”, urlă Goe, “aici, aici!”. Titanul tablelor îşi înfige călcîiele în nisip şi, din cauza burţii, frînează anevoie, ca autobuzele cu burduf, în timp ce mă-sa, femeia pe faţa căreia se ghiceşte o bunătate sufletească rară, se întoarce şi e gata să-l pleznească. “Mamă, mamă, aici am stat şi ieri”, zice Goe. “Uite coaja de la banană şi sticla noastră de cola” (ieri s-au respectat). Mă-sa se convinge că, într-adevăr, coaja de banană şi sticla de coca-cola pe care le aruncaseră ieri pe plajă nu la coșurile de gunoi special amenajate, sunt tot acolo, se întoarce spre bărba-su şi zice, plină de scîrbă:
“Băi frate, cîtă nesimţire! Îţi dai seama că ăştia nu fac curat pe plajă??”