Am dăruit câte o bucățică din sufletul meu fiecărui om pe
care l-am întâlnit, bucuria mi-a venit ascultând vorbe sincere și calde care
mi-au fost adresate numai mie si am plâns pentru că m-au durut vorbele aruncate
ca niște pietre în direcția mea.
Nu sunt cel mai bun, sau cel mai frumos, sau cel mai
inteligent și nu am nevoie de nimeni să îmi certifice asta.
M-am lăsat influențat de păreri, de vorbe, de răutăți si am
pierdut zâmbete,…dar nimeni, absolut nimeni nu m-a făcut să mă simt rușinat de
mine, de ceea ce știu că ''sunt'' și ''pot'' să fiu, de ceea ce am și port în
suflet. Nimeni nu a putut să îmi ia noblețea sufletească, dragostea, bucuria și
seninătatea; mi-au furat nopți și lacrimi, dar nu m-au făcut să mă simt “mic”,
pentru că nu sunt!
Goethe spunea:
“Suntem obișnuiți ca oamenii să-și bată joc de ceea ce nu
înțeleg și să mârâie la ceea ce-i bun și frumos, care adesea le e nesuferit.”
Nu o să las pe nimeni, niciodată să mă facă să mă simt
mic, doar pentru că nu e capabil să înțeleagă, sau să mă înțeleagă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu