MEDITAŢII

Adevărul este că ne pedepsim singuri. Refuzăm să ne vedem propriile slăbiciuni, sau amânăm mereu îndreptarea lor, până la a uita că este nevoie de o îndreptare. Eu cred că nu ne doare niciodată răul pe care ni-l fac alţii, ci doar răul pe care ni-l facem singuri şi care ia diverse forme: mândrie exagerată, ambiţie prostească, îndepărtare de principiile sănătoase, de valorile proprii...
Adevărul este că ne e teamă să ne privim mai bine şi să recunoaştem pe deplin faţă de noi înşine că undeva am greşit. Este mai uşor să privim în jur şi să spunem : "Ce lume bolnavă... E normal să devii un ciudat în lumea asta"
Da, şi eu sunt un ciudat, dar o recunosc şi recunosc că mă pedepsesc singur cea mai mare parte a timpului. Recunosc că îmi caut un scop, un drum. Recunosc că am ales calea cea mai complicată, ştiu că sunt şanse mari să o sfârşesc rău... dar recunosc, sunt conştient de toate: nu mă mai mint singur repetându-mi în minte fantezii... sunt un om al raţiunii şi ştiu că dacă Dumnezeu m-ar fi vrut altfel nu mi-ar mai fi oferit resurse pe care să le ignor.
Şi da, recunosc că habar nu am ce va fi mâine şi ce va fi in ziua de după mâine. Recunosc că sunt cel mai slab om de pe pământ şi totodată cel mai puternic. Recunosc totul... sunt vinovat.
Eşti chemat în instanţă, să ne judecăm dacă ai ceva de reproşat, de acuzat... sunt gata să primesc... dar totuşi fă-o mai repede acum când am nevoie de tine. Astăzi am nevoie de tine, de un prieten ca tine. Mâine nu ştiu dacă voi mai avea. Doar astăzi ...