Telejurnalul de seară

Nimic mai înălţător, mai profund patriotic decât urmărirea (ca-n filme) a telejurnalului de seară ! Doamne, ce viteză prind ştirile! Cu câtă maiestrie sar dragele de ele peste fel de fel de obstacole! Jocheul (crainicul) le atinge suav cu cravaşa. Ce minunat nechează reportajele despre stoparea inflaţiei! Câtă poezie picură de la streaşina simpozioanelor politice în urechea de plus minus infinit a speranţei.
Complexele de pui şi fabricile de săpun, să nu pun banii la vreun Caritas au atins creşterea zero la zero, promovând, în urma loviturilor de pedeapsă, în prima divizie a economiei naţionale.
Intră apoi în cursă informaţiile de peste hotare. Exact cât să ne tragem sufletul, căci imediat se năpusteşte-n arenă o anchetă socială autohtonă, una pur sânge, cu bot catifelat şi picioare vânjoase! Ce frumos fornăie dumneaei, cât de melodios îşi propteşte copitele în iarba bleu-kaki a gazonului! Abia mai pot respira, dar merg înainte şi, odată cu mine, familia, copiii, neamurile, căţelul, purcelul, fiindcă în familia mea e democraţie deplină, împărţim în mod egal (fără discriminări de naţionalitate, religie, sex, regn, rasă ori convingeri politice) plăcerea uitatului la telejurnalul de seară.
Taman la ţanc, se aude fluieratul final al arbitrului de centru stânga. Jocheul împarte, după tipic, bucăţi mari de zahăr ştirilor care vor trebui să alerge bine şi mâine seară. Atât de mult zahăr încât, de fiecare dată, limonada cu care ne potolim setea înainte de culcare o punem la îndulcit pe televizor.
Nimic mai relaxant, mai fără leuconostoc şi mai dulce decât somnul care urmează!
Trăiască telejurnalul de seară!