Aș vrea să urăsc…

Azi, aș vrea să urăsc. E prima dată când simt că vreau să urăsc. Urăsc viața, urăsc nopțile în care trebuie să dorm și să ajung astfel într-o lume a viselor pe care n-o pot controla. Nopți care îmi poartă sufletul în alte lumi – în lumile mult dorite, ale viselor împlinite. Odată cu dimineața, visele se spulberă, se transformă în fum lăsând în urmă doar un suflet copleșit de amărăciune. Urăsc diminețile, când aș vrea doar să-mi adâncesc capul în pernă, să închid ochii și să fie un întuneric gol, fără sfârșit, să nu fiu nevoit să fac față unei noi zile. Să nu trebuiască să exist, să mă mișc, să gesticulez, să vorbesc, să comunic și să zâmbesc, deși mi-e zâmbetul doar o încleștare crâncenă. Să urăsc zilele și nopțile, să urăsc fiecare clipă, pentru că înseamnă doar furtuni cumplite și așteptări nesfârșite, zile și nopți de furie. O furie cruntă, profundă, dezlănțuită, împotriva vieții, împotriva tuturor, dar mai ales, împotriva mea. Da, pe mine mă urăsc cel mai mult pentru că nu sunt în stare să mă iubesc. Că sunt slab. Că o adiere a vântului mă doboară tot așa cum o alta mă umple de viață. Că sufăr ca un câine pentru un gest, pentru o vorbă aruncată într-o secundă. Că mi-e sufletul cioburi, toate cumplit de ascuțite, provocând răni sângerânde în mine. Ca nu sunt în stare să mă ridic deasupra durerii pe care o simt. Că-mi vine să urlu și totuși tac. Îmi urăsc neputința, lipsa de mândrie. Îmi urăsc vulnerabilitatea și disponibilitatea sufletească care e, iar si iar, călcată în picioare. Îmi urăsc sufletul, că simte doar trăiri extreme. Aș vrea să urăsc...Ura să învingă în mine orice urmă de sentiment bun și curat. Să ucidă orice firicel de afecțiune – afecțiunea infinită fără de care nu sunt în stare să trăiesc, care mă înalță la stele dar mă și coboară în cele mai adânci abisuri - s-o ucidă ura pe toată, și în golul lăsat să-și găsească culcuș încrâncenarea și nepăsarea. Ura crescândă, să mă facă puternic și imun la orice sentiment. Aș vrea să plătesc indiferenței cu indiferență. Aș vrea să iau și să nu ofer nimic în schimb. Aș vrea să fiu în stare să calc în picioare sentimente, să răspund lipsei de delicatețe cu cuvinte dure, tăioase, să provoc răni la fel ca cele ce-mi sunt provocate. Aș vrea să dau durere pentru durere. Să curgă lacrimi pentru lacrimile mele. Ignoranță pentru ignoranță.

P.S.
Aș vrea să urăsc, dar iubesc tot ce azi aș vrea să urăsc.