Fără titlu

În viața fiecăruia dintre noi apare o zi cruntă. Iar această zi cruntă ne ia pe nepregătite mereu. Ne trezim dimineața și ne gândim că va urma o zi obișnuită și inima se îndreaptă spre persoanele dragi nouă, unele sunt aproape de noi, altele pot fi la zeci, sute sau mii de kilometri distanță. Poate chiar mulți dintre noi avem deprinderea de a ne ruga pentru aceste ființe la începutul aiuritor de grăbit al zilei.
În momentul în care închidem ușa în urma noastră, acea fiară numită rutină, ne înghite cu totul și dintr-o dată, într-o fracțiune de secundă, viața ni se schimbă cumplit de tare. Ne smulge din gura fiarei și ne aruncă într-un coșmar ce pare fără sfârșit. Aflăm că o ființă dragă inimii noastre, a plecat pe drumul de lumină. De fapt cuvântul este și mai dur, este de-a dreptul implacabil. Și oricât de mult s-ar strădui cineva să ne menajeze, înțelesul este clar și ne lovește în plin. Nu ne rămâne decât să exclamăm: Dumnezeu să-l ierte!

P.S.
Nu trebuie decât să ne uităm în jurul nostru și să vrem să înțelegem. Totdeauna au existat și vor mai exista segmente întrerupte brusc în viața noastră. Dacă stăm să ne gândim bine, viețile noastre sunt segmente „tăiate” brusc, printr-o întâmplare nefericită. Fiecare ruptură ne va lua pe nepregătite și va însemna o infinită suferință.