Nu te mai cred, doctore!

Aveam o stimă deosebită pentru un domn cu părul alb, de profesie doctor. Auzisem multe lucruri bune despre el și îl știam mână forte. Am fost chiar bucuros când s-a delimitat politic de un anume partid și am crezut că succesul său de a ajunge în postul de primar general va fi succesul libertății de opinie al bucureștenilor... M-am înșelat și îmi pare rău,  m-am bucurat degeaba căci în afară de prezența la emisiuni tv, terminarea unor proiecte începute de alți incompetenți și congrese ale fostului partid nu am băgat nimic de seamă ca realizări. Abia acum am aflat că domnul doctor a fost ocupat să se războiască cu un alt partid politic. l-a considerat o boală și a încercat să găsească vre-un vaccin. Păi bine, bre dom' doctor, de-aia te aleserăm noi? Ca să duci războaie? Și indivizii care cer taxe de protecție să te lase să parchezi  cui îi lași? Și câinii vagabonzi? Și șuții de buzunare, oglinzi retrovizoare sau de ștergătoare de parbriz? Și gigacaloria? Și alte nimicuri de-astea de ne strică pofta de mâncare???...
De-aia zic și eu acum: NU TE MAI CRED, DOCTORE! și nu te mai aleg...