Uitându-mă la fețele siderate ale credincioșilor la alegerea
noului papă am înțeles ce multă nevoie are omenirea de un Dumnezeu reprezentat.
Nu mă încălzește și nici nu mă răcește acest spectacol, nu mă îmbogățește și
nici nu mă sărăcește mai mult decât sunt. Îmi umple însă sufletul de amărăciune
să constat că oamenii devin dependenți de un anumit crez, se agață de el și
perpetuează în ignoranța lor silnicia și falsitatea. Puțini dintre aceia care
cred în ceva se simt bine în pielea lor, restul cerșesc îndurare de la
propriile gânduri, propriile credințe, sperând într-o iertare care nu poate
venii decât din propriul comportament.
P.S.
Habemus
papam.., este dacă vrem răspunsul ieftin la întrebarea: Unde
ne este Dumnezeu?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu