Diferenţa dintre umbre şi realitate

Constat cu amărăciune că din ce în ce mai puţină lume este ancorată în realitate. Culmea este că în loc să vadă ceea ce este lângă ei, se uită pe perete la umbra proiectată având impresia că ceea ce văd este de fapt ceea ce au lângă ei. Spre exemplu: multă lume vede un vârcolac hamesit pe perete şi se sperie şi fuge care încotro, când de fapt era doar un amărât de bişon care cască. Preferăm să trăim în lumea umbrelor de pe pereţi, decât în realitate. Asta se întâmplă şi în relaţiile interpersonale. Am auzit frecvent laude despre diverse persoane şi când colo nu erau decât descrieri ale umbrelor unor gândaci pe pereţi. Foarte puţină lume îşi arată adevărata valoare şi mai grav este că au început şi ei să creadă că umbra poate înlocui realitatea. Un om puternic nu îşi arată niciodată adevărata putere pentru că de fapt nu are nevoie. El din contră se arată mai slab puţin pentru a putea să interacţioneze cu ceilalţi altfel toţi s-ar feri din calea lui. Recent am întâlnit oameni care au atât de adânc înrădăcinată ideea că umbra e realitatea, că până şi atunci când o dau rău de tot în bară, muşcând mai mult decât pot mesteca, în loc să scuipe, nu mai respiră şi preferă să se autodistrugă. Un om puternic îşi cunoaşte limitele, pentru că numai cunoscându-şi propriile limite, îşi poate aprecia corect adversarii. Societatea fără conştiinţa de sine, ne va duce la alienare rapidă. Vom fi toţi învingători, toţi în vârful piramidei sociale. Şi unde ne este baza? De fapt baza va fi acolo, numai că nu îşi va mai accepta condiţia proprie. Şi astfel, nu mai spun unde vă duce, pentru că eu sunt cu mult mai bătrân şi îmi aduc aminte, dar voi majoritatea interlocutorilor sunteţi prea tineri să vă amintiţi.