FRICA

Trăim de atâtea ori cu frică încât uităm cum e să trăim fără ea. Ne pierdem de multe ori de noi, fugim de ceilalți, evităm să trăim, doar pentru că ne temem. Martorii fricii noastre, tăcuți, ne amintesc că trecem pe lângă oportunități, ratăm ocazii și pierdem timp, ascunzându-ne. Din frica de a ne asuma riscuri, de a face lucruri noi, de a confrunta necunoscutul, de a descoperi și schimba ceea ce nu ne place, facem compromisuri, ne îndepărtăm de noi și de cei din jur, evităm din ce în ce mai multe situații, până când ne izolăm în singurătate, ne pierdem încrederea și speranța. Nu ne putem permite să ne ”jucăm” cu frica, nu o putem controla pentru că ajunge să ne controleze ea. Putem lupta cu gândurile care ne fac să ne temem, putem să ne învingem frica dacă alegem să nu mai fugim ci să o ”privim în ochi”, demonstrându-i că nu ne poate face să fim victime atâta timp cât o vom confrunta. Doar așa putem deveni curajoși, iar experiențele hrănite de teamă, vor rămâne în urmă, ca martori tăcuți ai fricii noastre.

P.S.
Îmi este frică doar de mine...