Masacrul

Mă întreb de foarte multe ori, privind spre celelalte specii de pe pământ, apoi privind spre oameni, ce ne dă nouă puterea să maltratăm cu bestialitate orice altă fiinţă care din punctul nostru de vedere nu se află în vârful piramidei noastre de valori? Sigur, îmi veţi spune că omul a primit puterea de a conduce toate specile pământului din ordin divin.
Acum, toată povestea asta poate că încă mai prinde la cei fără un gram de căpăţână şi o frimitură de suflet, dar dacă vreţi să înţelegeţi mai mult, atunci aveţi nevoie de răspunsuri mai mari. Totuşi, ce ne face pe noi, oamenii, să profităm de toate bogăţiile acestui încântător pământ, fără a da absolut nimic în schimb? Apoi, ce instinct normal poate fi numit acela în care după atâţia mii de ani de civilizaţie, încă mai trăim de pe suferinţa celorlalte fiinţe, omorând cu bestialitate absolut orice specie, că deh, avem noi impresia că nu se ridică la valoarea noastră??!! Cum putem afirma că tot ce e sub noi e fără importanţă? Cine poate să ne dea această putere? Dacă noi nu percepem simţămintele unei alte specii, deoarece suntem dezvoltaţi în alt mod, putem spune că celelalte specii sunt fără de valoare, iar noi putem face absolut orice vrem cu ele? De unde a pornit toată această justificare că noi, oamenii, avem puterea absolută pe acest pământ? Acest instinct a rămas pe undeva, primitiv. Lupta între specii. Poate că în trecut nu am avut această putere, iar acum când o avem, ne e frică să nu o pierdem. Apoi, încet, am inventat, tradiţia, adică obiceiurile implementate adânc în fiinţa noastră, iar instinctul nostru primitiv a fost transformat încet şi toate nemerniciile noastre au fost acceptate ca purul adevăr. Peste toate a venit religia, apoi politica şi economia, iar acum fără să observăm ne distrugem încet planeta cu toţi locuitorii de pe ea. Şi aici mă refer la toate speciile pentru care de foarte multe ori nu avem niciun gram de bunătate. Dar cum am putea avea dacă nici măcar pentru noi, pentru fiinţa noastră nu avem un gram de iubire? Cum am putea să înţelegem această lume, viaţa, fiinţele ce ne sunt aproape, dacă noi nu ne înţelegem nici măcar pe noi?? Din păcate, omul înţelege totul doar prin prisma banului. De aici porneşte totul. ” The Cove ” este genul de documentar că te trezeşte, te zguduie din rădăcini, te pune pe gânduri, iar în final primul gând care îţi trece prin cap este ” trebuie să fac ceva!! “.
Problema ar trebui pusă altfel. În primul rând noi nu am ajuns la stadiul de om. Acest stadiu de om presupune o conştiinţă înaltă şi o imensă compasiune faţă de orice. Suntem doar la stadiul de animale inteligente, care abuzează de o jucărie, acest soi de inteligenţă diabolică, care nu este acelaşi lucru cu înţelepciunea. În stadiul de animal nu e nicio noutate faptul că vrei să profiţi de situaţia ta superioară şi să devorezi totul în jur. În mod paradoxal există animale la fel de inteligente, dar care dispun şi de compasiune, ele nu au însă acces la tehnologie atât şi se pare că acestea sunt întradevăr delfinii. Să nu uităm cum se spunea în Matrix, că suntem nişte viruşi care devorăm totul în cale. Aşadar chestia cu oamenii, este doar o transfigurare, asupra noastră, poate, cine stie? Dar slabe speranţe.


P.S.
Specia umană superioară? Pe departe, sunt atâtea lucruri care ne depăşesc, profităm de inocenţa, puritatea, frumosul a tot ce ne înconjoară, distrugând totul încetul cu încetul. Deja se văd atâtea semne ale lăcomiei, inconştienţei umane şi a curiozităţii care într-un final vor ajunge la apogeu.