Motivaţia

Mi-ar fi plăcut să trăiesc într-o epocă motivată, într-o epocă în care vitalitatea să dea naştere unor urme de neşters şi în care convingerile şi ideile să formeze sau să influenţeze profund existenţa viitoare. Aşa cum antichitatea spune poveşti despre zei şi piramide, cum Evul Mediu vorbeşte despre cruciade şi inchiziţie, cum mai recent anii '60 militau pentru libertate, nonviolenţă şi în America se lupta cu convingere împotriva rasismului. Şi, de ce nu, aş asista la curente care să dea naştere unor opere memorabile. Se întâmplă să realizez că asist însă la vulgaritate, mondenităţi obscure însă etalate pe post de ,,brad de Crăciun'' , lupte intestine din nou promovata politică televizată postdecembristă şi debusolarea generală legată de ziua de mâine. Se vorbeşte despre lideri care nu există, se iau în derâdere nume prestigioase ale culturii noastre şi se promovează mediocritatea în locul vârfurilor, ba, mai mult, se creează tipare de un absurd desăvârşit!
De ce scriu aşa ceva? Pentru că am avut revelaţia întrebării careia nu i-am găsit răspuns, pe care mi-a pus-o copilul meu: ,,Ce aş putea să mă fac când voi fi mare? '' Chiar....cum poţi explica unui copil ce înseamnă motivaţia ca şi concept individual sau general? Cum să exemplifici că ţelul unui individ nu se poate desprinde de cel al epocii în care trăieşte? Pare pretenţios, dar în realitate individul evoluează odată cu societatea şi nu cred că este numai un truism. Aşadar, uite o întrebare care naşte încă o alta! ...Din civilizaţia Renaşterii s-au născut şcolile, arhitectura şi tipograful. Din droguri şi convingerile anilor '60 s-au născut ,,Flower Power'' şi muzica psihedelică a lui Pink Floyd. Din drogurile secolului 21 se nasc averile ,,baieţilor deştepţi'', corupţia şi cultura de cartier care nu are nimic înălţător. Cum de regresăm într-atât de mult încât să acceptăm banalul, sărăcia, absurdul, ipocrizia şi platitudinea într-o epocă pe care o socotim superioară celor precedente? Poate cineva să dea raspuns copilului care pune întrebări? Eu....mă mai gandesc!