Omul şablon

Îl compătimesc pe cel ce-şi trăieşte un rol. L-a marcat, l-a trasat şi, după ce şi-a creat un tipar de persoană în minte, se străduie să fie acel personaj. Îşi calculează vorbele şi faptele, îşi înfrânge pornirile, şi încearcă să-şi direcţioneze şi să-şi modeleze sentimentele către persoane care se potrivesc tiparului. Nu vede pe cineva şi se îndrăgosteşte, el caută pe cineva care să se încadreze în ramă. E genul de om care citeşte o carte pentru că a auzit că le place altora care s-au afirmat, încadraţi şi ei în şabloane. Genul de om căruia îi place un om de zăpadă pentru că aşa s-a instruit că e romantic. Va reuşi el să studieze forma morcovului ce ţine loc de nas, să-i placă indiferent cât de imperfect ar fi?
Poţi vorbi tu, omule-şablon, cu omul de zăpadă? Îţi va răspunde vreodată? Vei auzi povestea lui? Oamenii de zăpadă sunt telepaţi, ei pot citi sufletele şi dupa ce te cunosc iau forma sufletului celui care îi priveşte. Ei pot fi blajini sau indiferenţi. Duioşi sau doar o formă rece, simbolic umană, construită din picături mici de apă, îngheţată.
Omul-şablon trăieşte ca ceilalţi oameni, are prieteni, are familie. Toţi trebuie să se încadreze în ramă, să se potrivească, fiecare trebuie să-şi ocupe poziţia care i-a fost desemnată. Altfel cum ar putea personajul să-şi îndeplinească menirea? Dacă cineva nu se potriveşte, este repudiat şi înlocuit. Omul-şablon este sigur pe el şi dominant, el ştie întotdeauna ce are de făcut, doar personajul lui a fost zămislit după convingeri şi tipare prestabilite.
El ştie ce este bine şi ce e rău. Nu are rost să te cerţi cu el, are întotdeuna dreptate, aşa trebuie să fie. Nimic nu trebuie să fie surpinzător, nici exaltările sufletului, nici bucuriile neplanificate.
Ce nu ştie omul-şablon este că exteriorul lui nu e totuna cu ce e în interiorul lui, nu poate controla ce se întâmplă în el. Şi oricât ar încerca să-şi modeleze sentimentele şi dorinţele, acestea nu ţin cont de ordinea şi direcţia impusă. Le refuză, aşa cum îşi refuză viaţa, care s-a terminat când a hotărât să-şi asume rolul. O viaţă previzibilă, plictisitoare şi anostă.
Omule-şablon, ce te sperie dacă laşi viaţa să-ţi facă surprize? Comportă-te cum îţi vine, manifestă-te sincer şi vei vedea că oamenii vor aprecia mai mult sinceritatea şi slăbiciunea, decât o imagine fals idealizată şi controlată. Scapă de şabloane, scapă de previzibil, lasă sufletul în voia lui, să urce culmi sau să coboare prăpastii.
De câte ori poţi să pierzi un om?.... De fiecare dată când îţi lipseşte...