Vorbeam cu un prieten de curând despre faptul că nu mă simt ca aparţinând acestei perioade şi nici acestor locuri, iar el m-a întrebat când mi-aş fi dorit să trăiesc. Cred că cel mai mult mi-ar fi plăcut perioada interbelică. Îmi place cum arăta Bucureştiul atunci, îmi place tot ce citesc despre modul de viaţă (oarecum boem), despre iubirile descrise de scriitorii momentului. Oamenii erau exact aşa cum îmi plac mie (sau aşa îi percep eu, din ce citesc), politicoşi, dornici de nou, iubitori de cultură.
Nu-mi place cum arată oraşul azi. Nu e nici pe departe ceea ce ar trebui să fie o capitală europeană. E un amestec fals de gusturi necizelate şi neinstruite. Clădirile poartă parcă amprenta şpăgilor date pentru obţinerea autorizaţiilor. Cu cât e mai înaltă, mai mare, mai hidoasă şi mai de prost gust, cu atât trebuie să fi fost mai mare şpaga primită de vreun funcţionar responsabil cu cine ştie ce prin primărie. Oamenii sunt "urâţi" azi, adunaţi de prin toate colţurile unei ţări chinuite, veniţi cu speranţa că vor reuşi aici ce nu pot face acasă. Concentraţi doar pe lucruri efemere: bani, job, rate... Fără interes pentru partea frumoasă pe care o poate oferi un oraş cu pretenţii: teatru, concerte, lansări de carte....
Offf, unde este Bucureştiul de altă dată?
Despre experienta flmului BBC. Serialul Casualty
Acum 10 ani
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu