sâmbătă, 4 decembrie 2010

Paria

Am răcit stând dezbrăcat în frig. Tuşesc şi ştiu că ăsta poate fi doar începutul. Dacă pui la socoteală şi durerea de cap, ştii cam cum se vor derula lucrurile. Dar îmi vine să lupt cu rahatul ăsta de răceală. Virusul ăsta scârbos mă scoate din minţi, vrea el să-mi demonstreze cât de slab pot fi. Am de gând să-i trag una în bot şi să-l trimit la dracul în praznic unde îi e locul. Îmi repugnă, mă umple de greaţă şi mă înfurie ca şi cum ar fi mizeria universului. Neah, nu mai am chef să fiu înţelept, analitic, realist şi vreau să spulber un virus. Ştiu, m-am tâmpit! Aşa am eu chef, să ripostez, deşi cu viruşii nu prea lupţi unu la unu. Ii trânteşti un vaccin şi gata. Îl anihilezi. Simplu. Acuma io ştiu că nu merită, că e un virus patetic şi mititel. În mod normal nici nu m-aş agita, am vazut altele şi mai şi. Dar, ce să mai, m-a prins pe picior greşit şi l-am lăsat să mă enerveze chiar dacă nu trebuia băgat în seamă şi-o să crape singur. Aproape toată lumea din jurul meu a fost răcită. Io scăpasem miraculos. Nu că mă feream, dar aveam aşa un soi de imunitate la răceli..Râdeam şi ştiam că nu mă atinge nici o bacterie, nici un virus sau altele de dimensiuni d-astea microscopice. Altele erau grijile mele, macrocosmosul. Uite-mă acum atins şi furios, eu eram printre puţinii care n-o păţisem şi mai şi strigam triumfător că io nu mă umplu de toate jegurile de răceli. Tuşesc, fir-ar! Expectorez, fir-ar! Nici măcar n-am luat răceala asta de la cineva, să pot da vina. Am stat în frig crezând că un rahat de virus n-o să mă poată atinge pe mine. E mic şi dezgustător şi s-a băgat în respiraţia mea care e şi-aşa îngreunată de tutun. Şi nu pare să vrea să se oprească. Aşa că iau măsuri, declar răceala asta paria şi refuz să mă îmbolnăvesc mai departe. Îmi crapă capul de durere.
Deci, virus. Du-te tare , măăăă

0 comentarii: