Despre noi şi ai noştri ca brazii

Mă refer la români, este evident....Comentam zilele trecute blogul unui prieten despre ziua naţională. Mi-am dat seama că acolo nu am nici spaţiul, iar la momentul respectiv, nu aveam nici timpul necesar pentru a mă desfăşura, aşa că, mi-am amintit şi am purces la "bârfit". Nu am o stare foarte bună, vă avertizez, răceala de săptămâna trecută se încăpăţânează, nu numai să nu plece, dar să se şi agraveze, făcându-mi în ciudă, parcă..."sâc...sâc..a fost weekend şi tu ai stat cu gâtul franjuri , cu febră şi frisoane, în vârful canapelei, cu ceaiul în nas, scriind cai verzi pe pereţi..."....şi totuşi, catâr cum sunt, mă încăpăţânez şi eu să scriu, măcar îmi las nervii în cuvinte şi frustrările în fraze....
Am spus deja că nu mă mai uit la televizor de o bună bucată de timp, însa, din când în când, simt nevoia să mă irit şi dau pe un canal de ştiri. Nu rezist mult, e adevărat, dar cele câteva minute de autopedeapsă sunt suficiente să mă "lipească de tavan. Dacă nu aş şti că jignesc prin comparaţie, aş spune că situaţia de azi din România seamănă oarecum cu unul din subiectele serialului "Fringe" ( pentru cei care nu-l ştiu, este o suită de evenimente, oarecum legate de irealitate, transpuse însă în viaţa cât se poate de actuală a unor agenţi FBI, dar mai ales a unui eminent doctor, scos de la "nebuni" după 16 ani de "odihnă", pentru a ajuta în descifrarea unor evenimente, cel puţin bizare).
Aşa mi se pare mie România azi, o suită de evenimente bizare, ce se succed cu repeziciune prin viaţa noastră, influenţându-ne într-un mod atât de nefast existenţa. Totul, am senzaţia că ţine de domeniul ştiinţifico-fantasticului, de la onorurile militare date lui Boc, la înjumătăţirea îndemnizaţiei pentru copii ( ca perioadă de data asta, că la sumă umblaseră deja), de la iahnia de fasole împărţită cu darnicie de câteva primarii mai înstărite, până la copii morţi de frig în orfelinate din cauza "crizei", criză care, nu ştiu cum se face, îi afectează doar pe cei mulţi, prost plătiţi, cu taxele la zi şi fără datorii la stat, dar nu se apropie de categoria favorizată a lumii ăsteia nebună. La noi dacă nu eşti rudă, prieten, cunoştinţă cu menajera sau şoferul copilului lui Boc, Blaga, Berceanu, Videanu, Udrea, dar mai ales, Băsescu, poţi să-ţi iei bocceluţa la spate şi să pleci unde vezi cu ochii, chiar şi la vecinii bulgari, că aici nu ai nici o şansă.
Nu sunt nici primul şi nici ultimul frustrat, revoltat, sătul şi cum mai vreţi voi, de realitatea asta bizară ce ne cuprinde în fiecare zi ca în pâlnia unei tornade, ridicându-ne în văzduh şi dând cu noi de pământ , cu din ce în ce mai multă putere de fiecare dată.
Şi ca să fie tacâmul complet (nu am înţeles niciodată expresia), mai vin şi sărbătorile cu, cântece vesele, reclame luminoase şi colorate, listele copilului aşezate frumos pe frigider, gaura imensă de pe cardul de credit şi nesimţirea celor care ne conduc şi care au aroganţa să iasă pe sticlă şi să spună că salariile bugetarilor vor „creşte” în 2011 cu 15% şi acum revin la comentariul de la care am pornit, fraţilor, ce naiba suntem aşa uituci?
Hai să facem o campanie de strângere de fonduri pentru lecitină, să luăm câte un pumn de pastiluţe (de lecitină, nu de altceva) şi să redevenim oameni!