marți, 21 decembrie 2010

Lumea în care trăim

Sinceritatea, modestia, bunul simţ au ajuns să fie defecte atâta timp cât trăim într-o lume în care se cere să fii jigodie. Nesimţirea e un virus redutabil, cu instalare rapidă şi efecte demolatoare. Ea se instalează în aproapele anonim, dar ii afectează mai mult pe cei din jur.
Nesimţitul devine pe zi ce trece o prezenţă constantă, greu de evitat şi imposibil de strunit în tren sau la operă, în autobuz sau la biserică, în parc sau la teatru, în Parlament sau la bloc. Reprezentanţii acestei categorii fondează un cult volatil, fără agendă şi fără orizont. Religia lor e sfidarea celorlalti.
Nesimţitul nu are un cod de reguli, dar se comportă ca şi cum l-ar avea. E invaziv până la ubicuitate, pisălog până la nevroză şi vociferant până la delir. ÎI vezi unde nu te aştepţi, îl auzi peste tot, îl adulmeci la fiecare colţ de stradă şi pe fiecare culoar de vagon, însă nici măcar el nu deţine toate pârghiile meşteşugului. E imperfect şi are nevoie de îndrumări.
Of, în ce lume trăim. Îmi este dor de copilărie, de lumea perfectă de altă dată.

0 comentarii: