Gânduri

Ascultă-ţi inima...judecă...gândeşte...!!!Prea mult timp petrecem alergând spre viitor, prea mult timp petrecem plângând după trecut, prea mult timp petrecem aşteptând, căutând...Aşteptăm un telefon să sune, o uşă să se deschidă, un pas să răsune pe coridor, un glas să ne strige cu dor, o gură care să ne şoptească...TE IUBESC!!!... Căutăm să fim în rând cu ceilalţi, să fim duri şi reci, necruţători şi învingători. Dar în toată nebunia asta, când mai avem timp să simţim?! Şi dacă nu simţim, cum putem spune că trăim?! Să ne oprim! Să ne ascultăm inima ce strigă! Să ne ascultăm sufletul ce plânge, şi să deschidem larg ochii să privim! În jurul nostru e viaţă! Să ne bucurăm de răsărit şi apus, să adulmecăm mirosul florilor, al zorilor şi al nopţii. Să ne îmbătăm cu zâmbetul copiilor, să ne încântăm auzul cu glasurile lor nevinovate, cu sunetul râsului lor. Să învăţăm de la ei să ne bucurăm din nou, să trăim din nou. Să iubim.
De vom fi răniţi, înseamnă deja că am iubit. De vom iubi, îngerii ne vor răsplăti. Vom plânge, vom râde, vom cădea în disperare, ne vom abandona într-o îmbrăţişare, vom muri cu o sărutare, vom tresări la un surâs... Într-o zi se va sfârşi... Atunci ne vom ridica din prăpastia durerii şi o vom lua de la început... Pentru că asta înseamnă să trăim. Să nu irosim darul cel mai de preţ…VIAŢA.