NEVOIA DE ONOARE

Încerc să cred în mine, fără să ţin cont de o anume listă. Caut să mă descopăr, să aflu ce ştiu, ce pot, ce-mi mai trebuie, ce trebuie să mai ştiu...de la prieteni...de la viaţă. Caut să-mi dezvolt acele trăsături specifice fiinţei umane care să mă determine să am încredere în mine, în puterile mele fizice, psihice, intelectuale. Învăţ mereu din câte o întâmplare, fie pozitivă, fie negativă şi mă ajut să pornesc cu încredere mai departe, pentru că nimeni şi nimic nu este mai aproape de mine, decât propria mea persoană.
Conştientizez uneori o anume amărăciune ce mă-npresoară, privesc înlăuntrul meu, căutând cauze. O nevoie veche zace, ascunsă adânc, aşteptându-şi împlinirea.
Caut în jurul meu oameni pe care să-i privesc cu respect. Oameni pe care să-i admir şi de la care să am ce învăţa. Îmi doresc să simt că mai contează şi altceva pe lumea asta, decât micii, berea şi fotbalul pentru masculi, ori coaforul şi bârfa pentru femei.
Însă, oricâtă îngăduinţă aş arăta, tot peste superficialitate şi ipocrizie dau, incultură, indolenţă, un microb ce guvernează naţia asta.
Oare e atât de dificil să cultivăm o anume eleganţă - măcar - în comportament...? Sau e atât de perimată ideea de onoare, încât să ne mâne în viaţă doar instinctele primordiale...?
Ştiu, simt, trebuie să existe oameni cu minţi şi suflete frumoase. Cu poveştile şi cu singurătăţile lor, virtuoşi, cu eleganţa şi onoarea lor. Sunt pe aici pe undeva. Însă până am să-i găsesc, lipsa lor mă doare.
Şansele noastre de-a obţine ce vrem pe lumea asta, nu-s deloc nelimitate. Depinde de noi cum privim aceste şanse, cum le abordăm şi cum le folosim, sau cum ajungem să le ratăm magistral uneori.
Ele, şansele, nu aşteaptă să devii bătrân şi înţelept. Ele vin şi pleacă. Cam asemenea trenurilor într-o gară...te urci sau nu te urci, ele vin şi pleacă oricum.
Şi cred că nimic nu e mai rău decât să ştii că ai ratat o astfel de şansă, care-ar fi putut să-ţi schimbe viaţa.
Norocoşi cei ce "simt", cei ce intuiesc şansa...într-o persoană, într-o decizie, într-un gând, într-o clipă anume…Şi apoi şi-o revendică, utilizând-o ca temelie pentru un vis.