Cazul Columbeanu. Pro si Contra

Am citit cu o uimire fără iluzii că Irinel Columbeanu i-a făcut cadou soţiei sale un ceas de 2 miliarde. Instinctiv m-am gândit că de fapt e vorba despre un fel de Bing Beng, ceva uriaş, scump. Dar nu era vorba decât despre un ceas de mână. La banii aceştia probabil că respectivul orologiu spală, găteşte, masează, recită din Coşbuc şi dă la miezul nopţii cu artificii spre uluirea vecinilor frustraţi. Recunosc că am văzut câteva episoade din reality-showul soţilor Columbeanu susţinut pe B1. Ce să spun? Am văzut doi oameni evident foarte bogaţi, dar evident tăcuţi când nu chiar crispaţi, disproporţionaţi ca înălţime şi vârstă. Doi oameni neavând să-şi spună mare lucru în afara unor banalităţi şi stereotipuri, aparent fără să fie animaţi de vreo pasiune istovitoare (altfel ar fi stat cu uşile închise, robiţi unei intimităţi nărăvaşe). Am căutat să văd pe chipurile lor dragostea. Îmi pare rău, nu am văzut. Acea lumină din ochii celor pe care-i recunoşti ca fiind îndrăgostiţi. Am văzut deci un fel de film serial cam trist, sunând fals în majoritatea scenelor dar plin de mofturi-fiţe şi figuri. Un tip în vârstă, Irinel. Semănând foarte bine cu tatăl său, prezent în episoadele cu pricina. M-am tot întrebat ce l-a putut determina pentru Monica: inteligenţa ei? şarmul ei feminin? senzualitatea ei? Nu am reuşit să-mi răspund. Dar în mod sigur l-a determinat ceva. O femeie, Monica, slăbuţă şi înaltă, care crede despre ea că e manechin de succes, şi nu înţeleg de ce. Toate astea nu m-ar intriga dacă aceşti oameni ar sta pur şi simplu la casa lor şi nu s-ar da în spectacol, făcând din viaţa lor plictisitoare şi luxoasă un show tv. În fond, fiecare cu gusturile sale, liber şi autonom. Cred că pentru a apărea la tv mai trebuie să ai şi ceva de spus, arătat, demonstrat. Ce au de spus Columbenii? Nu au de pus nimic, doar au de arătat. O casă luxoasă, maşini luxoase, haine luxoase, bijuterii. E interesant, până la un punct. Doar că oamenii aceştia aproape nu vorbesc. Şi când spun ceva e tras de păr. S-au făcut şi reclame ironice cu ei. Au ajuns celebrii prin…eufemisme. Prin pusul poşetei în cap. Printr-un lux etalat fără nici un dram de autoritate, distincţie şi aristocraţie.
Când te gândeşti că sunt foarte multe femei inteligente, sensibile, frumoase, multe cupluri cu bun simţ şi bună educaţie care, poate neavând nici pe departe banii respectivilor au totuşi o demnitate, un fel de a fi decent şi uneori chiar exemplar, chiar pline de nobleţe şi care chiar ar putea spune ceva interesant. Până la urmă, în cazul celor doi, cred că e vorba despre absenţa simţului ridicolului. Şi despre un exhibiţionism care le mai alină poate singurătatea în doi.