Le iubim pentru că numai prin ele reuşim să fim întregi. Fiecare dintre noi e o jumătate despărţită de întregul său, iar dragostea (Eros) e însăşi forma acestei regăsiri.
Le iubim pentru că dintre toate lucrurile lumii acesta este cel mai important, cel mai grav, cel mai tulburător, misterios şi necesar lucru.
Cum le iubim? Năvalnic, prosteşte, ezitant, eroic, temător…
Până unde? Până acolo, unde lumile noastre diferite devin una, fie totul devine nimic.
Iubim femeile pentru că trebuie să ne mai şi gândim la altceva în afară de noi, iubim femeile pentru că uităm, uneori, cât de cocoşi suntem, pe nedrept, cu ele, iubim pentru că iubirea noastră, a bărbaţilor, e diferită de cea a femeilor, noi iubim, ele cer să fie iubite... Despre iubirea asta se pot spune multe! Şi femeile ar trebui s-o recunoască, în primul rând. Cum le iubim? O întrebare cam nelalocul ei, fără complexe Oedipiene. Le iubim pur şi simplu, apăsător, pentru a demonstra că bărbăţia, în sensul figurat al cuvîntului desigur, aparţine bărbaţilor, evident.
Pînă unde iubim femeile? O întrebare grea, poate până când demonstrăm, în fine, că iubirea e DARUL nostru, al bărbaţilor.
Despre experienta flmului BBC. Serialul Casualty
Acum 10 ani
1 comentarii:
mie imi place ce spunea George Călinescu in Enigma Otiliei : Femeia e o fiinţă slabă, victimă a fiziologiei ei, orientabilă după bărbat, care trebuie s-o ocrotească şi să-i împrumute personalitatea lui.
Trimiteți un comentariu