Criza în Vest şi la noi

Mi-a povestit cineva cum a văzut, după o călătorie de câteva zile într-o ţară din vest, criza de acolo. „În primul rând, cu cât ma îndepărtez de România, spre vest, totul se schimbă. Peste tot mă uimeşte curăţenia, bunul simţ al oamenilor. Parcă şi-au propus să concureze la ornarea caselor, a magazinelor, a parcurilor. Toate magazinele au ornamente de Crăciun, deşi mai sunt 2 luni până atunci. Totul este aranjat cu mult gust, fără kitchuri şi sclipiciuri de prost gust. În schimb, la ora 18, se închid toate magazinele. Seara toata lumea se retrage şi oraşul pare un orăşel de provincie. Dar şi acolo se simte criza. Lumea este cumpătată la cumpărături...”
Oricum, criza la ei nu e cum e a noastră! Ei cumpără mai puţin, noi cumpărăm sub limita ultimului puţin, eventual deloc, cu întreruperi dese. Ei nu mai pleacă în insule îndepărtate, dar tot pleacă undeva mai pe aproape. Noi nu plecăm, în majoritate, deloc. La ei, criza este o răceală. La noi, o boală recidivă, decesivă. Ei sunt puţin trişti, noi murim câte puţin.
Să ne gândim că mâine va fi mai bine? La ce să mă gândesc eu mâine? Nici nu vreau să mă gândesc!! Nu-mi aduce nimic, în schimb mi se cer multe, să dau şi să tot dau, eventual şi ce nu am!
Leac împotriva deprimării: nenumărate aspirine, repetabile, pentru săraci în drum spre ultima Thule, o vită depresivă, care nu mai dă lapte, ci mugete sfâşietoare!!