NĂRAVURI NAŢIONALE

Îşi pun amprenta asupra noastră şi lucruri mărunte uneori. Ajung să constituie o sursă de frustrări sau de stres, aspecte pe care le ignorăm, sau în faţa cărora socotim că n-are sens să protestăm.
De la vânzătoarea de la aprozar care greşeşte consecvent adunările şi-ţi ia mereu cu câte 2lei în plus, sau de la mârlanul care-ţi blochează maşina în parcare, că vrea el să bea o bere la crâşma de la parterul blocului...până la manipularea ordinară din mass media, îmi dau amară senzaţia că sunt prea mic pentru a putea schimba ceva.
Esenţa nu e în cei câţiva bănuţi furaţi din buzunarul cumpărătorului, doar pentru că nu-i omul atent, sau nici în nepăsarea celu-i ce-şi lasă maşina perpendicular în faţa altor două. Esenţa este în determinismul acestor comportamente.
Ca şi naţie şi mă doare să spun asta, purtăm parcă un blestem. Ne dispreţuim unul pe celălalt, în loc să ne respectăm din start. Şi asta e adânc îngropată în mentalitatea colectivă. Poate doar educarea generaţiilor ce vin din urmă, ar putea schimba cu adevărat starea de fapt.
A lua atitudine, de unul singur, nu are eficienţa pe care mi-aş dori-o eu. Sancţionarea singulară a ceea ce ne lezează cumva, n-are forţa de a schimba un nărav naţional.