Gânduri

Mă împiedic uneori de nimicuri. De lucruri care nu merită efortul meu de gândire şi de percepţie. Mi se întâmplă uneori şi poate prea des. Şi cel mai acut văd asta la mine atunci când mă recunosc în ceea ce se întâmplă la cei din jurul meu. Mă recunosc atât de uşor în enervările fără substanţă şi fără motiv aparent ale celui care se stresează mai mult decât cred că este cazul, mă recunosc în sufletul pe care mi-l dau pentru ca ceva să iasă bine şi mi se pare că nu contează asta pentru nimic, mă recunosc în gândurile triste pe care le nutresc adesea, nevăzute şi neştiute decât de puţini şi prea apropiaţi.