ROMÂNIA, DE LA MAIMUŢĂ LA PENTIUM 4

Nu-s croit doar din esenţe pesimiste. Pot privi lumea şi altcumva, dincolo de realitatea reflectată de sticla televizorului, sau de plumbul de pe ziare. Pot vedea şi lucrurile bune şi frumoase, care ne ţin vii pe dinlăuntru. Şi mai intâlnesc în cale-mi oameni speciali, oamenii-oameni cum îi numesc eu.
Însă mă revolt cu-ntreaga-mi fiinţă când văd ce percepţie are lumea despre noi. Poporul, masa de manevră, pe care-l hraneşti cu moţiunea de cenzură până la refuz , e văzut din afară ca un putregai plutind pe ape. Fără coloană vertebrală, fără ambiţii şi fără vise, doar cu indivizi ce-au mâncat lebedele austriecilor, sau mai nou scot cu magneţi, banuţii din Fontana di Trevi. Perfecţionându-şi tehnica de furat maşini sau de "spart" bancomate.
Concetăţenii noştri ne-au făcut cadou o etichetă pe care-o purtăm cu toţii de îndată ce trecem graniţele. Amar este însa faptul că s-ar putea să ne ia multă vreme pentru a le demonstra că nu suntem toţi aşa, c-avem valori şi vise în care credem, că onoarea şi decenţa ne sunt încă vii, chiar dacă aparenţele se-ncăpăţânează să demonstreze contrariul...