PERFECTIUNE

Rămânem aici legaţi de frunza trecătoare şi de iarba prăfuită, legaţi unii de alţii prin imperfecţiune, dacă imperfecţiunea este nefericirea şi nevoia de comunicare, dacă nedesăvârşirea este naşterea noastră din acelaşi lut cântător care-şi caută ecoul. Rămânem cu toţii aici, în această lume care ne solicită, rămânem aici, implicaţi, dar rezistând totuşi dorinţei de a ne conserva în imaculat şi tăcere, pentru că ne purtăm cu toţii spaima de a nu semăna acelor aştri cu o putere de atracţie atât de mare încât lumina cade inapoi. Purtăm toţi spaima de a nu le semăna, deşi cu toţii ştim că perfecţiune asta inseamna.
Între tăcere şi cuvânt, nu cuvântul este perfect, dar arma noastră rămâne cuvantul.