ILUZIA SUFICIENŢEI

Îmi spunea hatru un amic, că poporul acesta e condamnat la moarte lentă prin atrofiere mentală. M-am gândit că-i doar supărat, şi îşi pune amărăciunea în cuvinte. Spargem seminţe, ne uităm la ştiri şi-apoi prizăm telenovele. Asta în timpul în care nu mergem la muncă pe-undeva, să ne putem plăti impozitele, întreţinerea şi ratele la bancă. Şi-avem senzaţia plenară a suficienţei. Aaaa, şi-apoi am descoperit internetul. Un virtual care vine să completeze cea ce fac zilnic mass media. Şi dacă mass media ne diseca realităţile, ni le analizează, le clasifică, le digeră şi ni le şi ambalează...noua ce ne mai ramane...??? Noi când mai gândim? Când ni se mai lasă privilegiul de-a avea opinii proprii??? Opinii pertinente şi structurate decent. Ar păsa oare cuiva de ele???
Când iacă-tă , ditai ministrul fură la drumul mare...(şi-o turmă de jurnalişti se străduiesc să ne convingă că e doar o înscenare...) Are cineva interes, ca noi, marea masă de manevră , să mai şi gândim...???? Încep să mă îndoiesc.
Şi-atunci procesul de îndobitocire trebuie început cât mai devreme, desăvârşit până la rang de artă prin intermediul ştirilor de la ora 17.00, preţurilor prohibitive la cărţi, şi divertismentului de doi bani. În aşa fel încât, după trecerea celor 20 de ani preconizaţi de Brucan , c-am putea intra în rândul lumii....să nu cumva s-avem cu ce face schimbul de generaţii.
Când vor fi crăpat toţi nostalgicii comunişti, toţi securiştii, şi vechea gardă, să n-aibă ce veni din spate...
Să ne transformăm într-o mare naţie de marionete cu unica menire de-a-ntreţine remeşii şi mureşenii ce vor să vină...