INVAZIA ŞMECHERILOR

Îi privesc cu oarece îngăduinţă scobindu-se în nas la semafor, sau opriţi nauci în vreun sens giratoriu. Mă întreb ce oare o fi în mintea lor de ocupă, invariabil, banda trei deşi merg cu 40km/h...(+/- Logan-ul aferent ). Însă îmi vine să fug în pustiu când îi văd invadându-ne urbea, cu burţile goale, vara, scuipând seminţe alături de-o consoartă la fel de dezbrăcată, garnisiţi eventual cu un moştenitor, doi, care ţipă nebăgaţi în seamă.
Că e insuficienţa sport naţional la români, am înţeles. Că bunul simţ nu creşte pe garduri, încă mai încerc să înţeleg.
Nu dai de ei doar în hipermarketuri, şi restaurante, în pieţe sau în parcuri, este plin oraşul de ei
O anume ostentaţie, faţă de noi, localnicii, oamenii de rând, ce încercăm să ajungem la un serviciu şi nu le înţelegem dorinţa arzătoare de „plimbare”...
Dar de ce trebuie să numească ei „relaxare” defilarea asta aproape mârlănească...??
E ceva ce mie cu siguranţă îmi scapă. De parcă mi-ar trebui un soft special, să-mi prelucreze realitatea asta.
Cum trebuie să fie oamenii ăştia pe dinlăuntru dacă merg la hipermarket, ori aiurea pe stradă, vara, în şort, cu burta revărsând peste şi în loc de tricou, un lanţ de aur, sau un tatuaj, având ca singura scuză, faptul că sunt „şmecheri”.
Da, veţi spune că nu sunt toţi „şmecherii” aşa...Da. Însă eu mă refer la ceea ce-mi stresează zilnic retina şi tare mi-e că ei ne duc faima-n toată Europa, cu fermecătoarele lor năravuri.
Vreau liniştea oraşului înapoi...Mi-e dor de traficul coerent şi intersecţii neblocate. Mi-e dor de linişte, civilizaţie şi bun simţ...